Font Size

SCREEN

Profile

Layout

Menu Style

Cpanel
Articole

Articole (15)

Articole

Agresivitatea, lovirile muscaturile, ciupiturile sunt comportamente deseori intalnite la copii insa aceastea nu trebuie ignorate, ci gestionate intr-un mod eficient. Pentru a putea realiza acest lucru este foarte important sa intelegem cauzele agresivitatii copilului. Aceasta agresivitate poate fi:

  • Un mod de comunicare, atunci cand limbajul si comunicarea verbala nu este inca dezvoltata la un nivel foarte bun
  • Poate exprima o nevoie de atentie, chiar si de tip negativ
  • O dorinta de dominare sau de control
  • O exprimare a emotiilor negative

Pentru a determina cauzele agresivitatii este foarte important sa determinam care sunt momentele in care aceasta apare si fata de cine, sau ce tip de persoane. Astfel este foarte important sa observam sis a fim atenti la detaliile agresivitatii.

Ce putem face?

  • Stabilire de reguli­ – Putem negocia 3-4 reguli impreuna cu copilul, intr-un mod cat mai simplu sic lar, formulate in afirmatii pozitive pe care sa le desenati impreuna pentru a fi mai distractiv si pe care sa le pastrati la vedere, repetandu-le si amintindu-le zilnic. In plus, puteti folosi o tehnica cognitiv-comportamentala prin care sa motivate copilul in respectarea regulilor, folosind sistemul de buline cu recompense. Astfel puteti oferi copilului cate o bulina pentru fiecare zi in care respecta regulile iar la zece buline obtinute acesta sa primeasca ceva. Cee ace primeste poate fi ghidat de dumneavoastra in timp de calitate petrecut asa cum isi doreste cel mic de exemplu.
  • Constientizarea agresivitatii – Este important sa explicati copilului ce este agresivitatea si ce efecte are aceasta insa nu prin explicatii si teorii lungi pe care copilul nu le poate urmari, ci prin joc, povesti sau explicatii scurte si pe intelesul lor
  • Daca e vorba de comunicare este importanta incurajarea exprimarii sentimentelor si emotiilor, si folosirea cuvintelor in detrimentul “armelor”. Astfel este foarte importanta interventia chiar in momentul in care copilul este agresiv, moment in care il puteti intreba ce doreste s ava comunice prin lovitura, ce cuvinte ar folosi daca ar trebui sa vorbeasca in loc sa loveasca, incurajandu-l astfel sa comunica asertiv.
  • Daca este vorba de nevoie de atentie este importanta oferirea atentiei intr-un alt mod, pozitiv, si mai important sa nu oferiti involuntar copilului mai multa atentie, chiar si prin cearta sau discutii sau timp petrecut impreuna atunci cand este agresiv. Astfel cel mic va continua acest pattern agresiv tocmai pentru a primi atentia dumneavoastra.
  • Daca este vorba de nevoie de control si dominare aratati-i copilului ca poate avea control si intr-un alt mod si oferiti-I aceasta posibilitate prin a-i da puterea de a alege limitandu-i insa variantele. Astfel ii puteti arata copilului trei variante de pantaloni potriviti pentru acea zi, oferindu-i puterea de a alege dintre acele variante puse la dispozitie. Astfel el se va simti puternic si in control iar dumneavoastra veti avea un copil imbracat otrivit si nu cu pantaloni de schi in mijlocul verii pentru ca pe aceia si i-a droit si nu v-ati putut intelege cu el.
  • Daca e vorba de o exprimare a emotiilor negative incercati o normalizare a acestora prin povestiri despre propriile emotii negative si prin discutii despre cum va simtiti in fiecare zi sau in diferite momente dar si prin gasirea unor modalitati diferite de exprimare a emotiilor (desen, sport, picture)
  • Este foarte important sa nu raspundeti cu agresivitate, nici fizica, nici verbala, incercati sa nu ridicati tonul ba chiar dimpotriva coborati tonalitatea vocii pentru a va ajuta copilul sa renunte la propria agresivitate
  • Copilul nu trebuie pedepsit insa este important sa existe consecinte logice ale agresivitatii, nefiind insa prezentate ca si pedeapsa. Astfel atunci cand este agresiv este important sa puneti stop activitatii in care acesta se afla, sa sustineti retragerea si linistirea copilului, fiind foarte importanta si fermitatea limitelor.

Diminuarea agresivitatii este un proces de durata asa ca nu va speriati atunci cand nu dispare imediat. Aceste solutii trebuie mentinute o perioada indelungata, iar daca nu reusiti sa obtineti rezultatele asteptate apelati cu incredere la un psiholog specialist care sa va ajute in mod personal sa gestionati agresivitatea copilului.

 

Psiholog Ioana Druiu

Cabinet psihologic PsyEvolution Bucuresti

www.PsyEvolution.ro

Deseori auzim persoane care cauta un psiholog bun, un psiholog cu experienta, un psiholog care sa lucreze intr-o institutie x sau y, un psiholog care sa fie barbat sau un psihoterapeut femeie. Dar sunt oare toate aceste lucruri atat de importante? Cu siguranta este important ca psihologul pe care il alegem sa fie un psiholog atestat sau acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania, sa aibe studii de specialitate si ceva experienta insa aceste lucruri nu il fac in mod necesar un psiholog bun. Nu exista psihologi care sa reuseasca in toate interventiile si alti care sa dea gres intotdeauna.

 Dar cum este un psiholog bun sau cum ar trebui sa fie un psiholog pentru a fi considerat bun? Din experienta pe care am acumulat-o pana in prezent, pot spune ca dupa parerea mea, un psiholog este bun cand are un client bun. Puterea noastra de a fi psihologi buni sta astfel in mainile clientilor nostri, in capacitatea lor de a fi deschisi, de a-si echilibra asteptarile, de a-si asuma responsabilitatea asupra actiunilor si vietii lor si de a fi rabdatori cu ei insisi. Daca intre client si psihoterapeut se va crea o relatie buna cu siguranta si interventia de consiliere sau psihoterapie va avea succes. Si astfel poate ar fi mai potrivit sa cautam un psiholog cu care sa putem stabili o relatie sanatoasa de incredere si deschidere, o relatie buna pentru noi.  Reusita unei interventii depinde astfel de toate partile implicate in acest proces. Un psiholog bun este cel care isi doreste sa ajute, care lucreaza cu entuziasm, care are calitati personale precum empatia si calmul iar pentru copii un psiholog bun este acela care reuseste sa ii inteleaga si sa fie si el copil, deschizandu-si inima.

Nu exista un psiholog care sa fie bun in toate cazurile si cu toti clientii sai, nu exista un psiholog care sa aibe numai reusite, dar exista acei psihologi care isi doresc sa reuseasca, sa inteleaga si sa ajute.

Fiecare dintre noi ar trebui sa gaseasca acel psiholog bun pentru el, pentru copilul sau familia lui, sa isi gaseasca curajul sa ceara ajutor, aratandu-si siesi ca poate fi puternic deoarece multe caractere frumoase si multe suflete puternice au diferite cicatrici emotioanale.

Psiholog Ioana Druiu

Cabinet psihologic PsyEvolution

www.psyevolution.ro

Din pacate, in ultimii ani, in Romania frecventa tulburarilor de alimentatie a crescut extrem de mult atingand din ce in ce mai mult copii, adolescenti si persoane tot mai tinere.

Care sunt cauzele ce determina aparitia tulburarile de alimentatie?

Pe de o parte presiunile mass media realizate prin promovarea manechinelor, a unor modele “perfecte” si astfel dorinta de a atinge aceasta perfectiune fizica, din teama de a nu se ingrasa, impreuna cu alte cauze contribuie la aparitia anorexiei, bulimiei, pe de alta parte situatia economica precara, lipsa de educatie contribuie la aparitia obezitaii la varste din ce in ce mai fragede. Pe langa aceste cauze , depresia, stima de sine scazuta, sentimentele de vinovatie, relatiile familiale dificile sunt problematici psihologice ce pot favoriza aparitia tulburarilor de alimentatie. Anorexia si bulimia pot fi favorizate si de teama de responsabilitatile unui adult, teama de sexualitate. Astfel pe masura ce corpul lor se dezvolta, ele tind sa revina la aspectul asexuat specific copilariei.

Ce sunt aceste tulburari de alimentatie?

Anorexia se caracterizeaza printr-o pierdere voluntara in greutate, oprirea cresterii si dezvoltarii, tulburari ale imaginii de sine si o tulburare endocrina generalizata. Anorexia se manifesta printr-o teama exagerata de a se ingrasa care nu dispare nici dupa pierderea in greutate, aparand acele tulburari de imagine corporala. Unele  persoane se privesc in oglinda si desi au o greutate exagerat de scazuta, se vad in continuare grase iar altele raman complexate de anumite parti ale corpului. Persoanele anorexice ajung sa manance extrem de putin, aproape deloc, sa se cantareasca si sa isi masoare parti ale corpului in mod obsesiv.

Una din o mie de fete tinere sufera de anorexie, mai predispuse fiind manechinele, balerinele sau atletele datorita cerintelor severe si a dorintei exaggerate de a avea un corp perfect. La copii, anorexia poate fi o metoda de a atrage atentia parintilor ocupati sau absenti.

Anorexia poate cauza depresie severa, stoparea menstruatiei, tensiune foarte mica sau lipsa de calciu severa.

Bulimia este o dereglare alimentara caracterizata prin accese de foame in timpul carora persoanele respective mananca o cantitate mare de mancare iar pentru a preveni cresterea in greutate isi provoaca varsaturi sau folosesc medicamente laxative, avand perioade de restrictii alimentare. Bulimia are o importanta component psihica fiind asociata cu depresia, sentimente de vina sau dezgust fata de propria persoana, sau cu mancatul compulsiv.

Bulimia poate fi identificata prin schimbari dese in greutate, mers la toaleta dupa consumul de mancare, frica de a creste in greutate, nemultumire fata de propriul aspect fizic. Bulimia provoaca deteriorarea danturii, dureri de stomac si de gat, umflarea glandelor salivare si rotunjirea fetei.

Obezitatea este o tulburare alimentara, de nutritie caracterizata prin cresterea greutatii corporale mult peste nivelul greutatii normale, cu ample consecinte asupra sanatatii fizice si psihice. Obezitatea poate determina aparitia diabetului zaharat, a afectiunilor cardiac sau vasculare dar si a depresiei, tulburarilor de imagine corporala, scaderea stimei si a increderii in propriile forte sau aparitia tulburarilor anxioase. Aceasta tulburare poate fi determinata de factori genetici, medicali, educationali, sociali sau economici dar si de factori psihici prin aparitia mancatului compulsiv sau a dorintei de “umplere” a unui gol sufletesc.

Cum se trateaza tulburarile de alimentatie?

Chiar daca aceste tulburari de alimentatie sunt severe exista numeroase tratamente performante pentru remedierea lor. Insa remediate sau nu aceastea reprezinta o trauma fizica si psihica a celor ce au trecut prin asa ceva. Astfel se recomanda si tratament psihologic prin consiliere psihologica sau psihoterapie pentru o schimbare a stilului de viata, pentru tratarea cauzelor si efectelor psihologice, pentru sustinerea pe parcursul schimbarilor drastice.

Va recomand astfel cu caldura sa va ajutati pe dumneavoastra sau pe apropiatii dumneavoastra aflati in astfel de situatii si sa apelati cu incredere la servicii psihologice pentru o armonie a trupului, sufletului si mintii.

Psiholog Ioana Druiu

Cabinet psihologic PsyEvolution Bucuresti

www.psyevolution.ro

Violenta in familie se defineste ca orice actiune intentionata a unui membru asupra altui membru al familiei care provoaca suferinta fizica, psihica sexuala sau chiar economica. Violenta domestica este un abuz de cele mai multe ori repetat asupra unui membru al familiei. De cele mai multe ori victimele violentei domestice sunt femei.

Cea mai frecventa forma de abuz familial este violenta fizica. De cele mai multe ori acest tip de abuz este indreptat asupra femeilor si consta de la lovituri, si palmuiri pana la arsuri, muscaturi sau incercari de strangulare. S-a constatat ca odata cu inaintarea in timp a relatiei de cuplu creste si gravitatea abuzului fizic.

Violenta in familie se poate manifesta si prin abuz sexual. Acesta se realizeaza prin constrangerea femeii in a intretine acte sexuale impotriva vointei ei, tratarea femeii ca pe un obiect sexual dar si comentarii si glume degradante cu referinte sexuale. De foarte multe ori femeile nu sunt constiente ca sunt victimele violului desi descriu acest abuz, ele nu isi pot vedea partenerul ca pe un abuzator sexual.

Violenta psihologica se refera la folosirea oricaror comportamente menite sa produca teama de tipul amenintarilor, a ridicarii vocii, jignirilor si invinovatirilor. Abuzul psihologic este foarte dureros si de foarte multe ori victimele nu constientizeaza ca sunt supuse unui abuz psihologic. Victimele violentei psihologice pot manifesta simptome puternice de stres de tipul insomniilor, fluctuatiilor in greutate, depresii si ganduri suicidare.

O alta forma de violenta domestica este violenta economica prin care agresorul limiteaza accesul victimei la finantele familiei, interzicerea de a munci, aceasta devenind astfel dependenta de partener. Controlul financiar determina izolare, neglijarea nevoilor proprii si incapacitatea de a decide asupra propriei vieti.

Violenta sociala se refera la izolarea victimei, controlul contactelor sociale,restrictionari ale activitatilor sau interzicerea contactelor cu familia. Victimele violentelor sociale sunt izolate, marginalizate si vulnerabile, simtindu-se lipsite de ajutor.

Multi dintre noi nu stiu de existenta tuturor acestor forme de abuz si violenta si nu constientizam cand noi sau cineva cunoscut se afla intr-o situatie de violenta domestica. Aceste persoane sunt foarte fragile si vulnerabile si trebuie ajutate. Cel mai mare ajutor pe care il putem oferi unei astfel de persoane este de a o convinge sa ceara ajutorul unui psiholog deoarece o victima nu este pregatita din punct de vedere psihologic si emotional pentru a-si schimba radical viata.

Referitor la violenta domestica exista foarte multe mituri neadevarate care nu fac decat sa izoleze si sa determine victimele abuzurilor sa nu ceara ajutor in aceste situatii de criza.

Unul din cele mai cunoscute astfel de mituri se refera la faptul ca violenta domestica este specifica familiilor cu un statut social scazut. In realitate violenta domestica poate sa apara in orice familie indiferent de statutul social sau financiar. Familiile sarace in care apar aceste violente intra insa mai repede in atentia agentiilor de specialitate pe cand familiile cu un statut social inalt ascund mult mai bine astfel de experiente pentru a nu se afla in comunitatea din care fac parte. De fapt este vorba de aceeasi suferinta si nevoie de ajutor.

Un alt mit este acela ca barbatii violenti nu isi pot controla agresivitatea. Multi agresori cred si sustin aceasta credinta deoarece aceasta le permite neasumarea responsabilitatii asupra propriilor fapte. De cele mai multe ori agresorii care isi abuzeaza partenerii de viata isi controleaza agresivitatea fata de alte persoane in relatie cu care nu apare nevoia de dominare si control.

“Unele femei merita sa fie abuzate ba chiar ele provoaca abuzul” este unul dintre miturile care le determina pe victime sa se autoinvinovateasca si sa nu ceara ajutor. In realitate nu exista justijicari pentru violenta domestica si nimeni nu merita sa fie victima a unui abuz, indiferent de actiunile sale. De cele mai multe ori femeile fac tot ce pot pentru a se opune si a opri abuzurile la care sunt supuse

Violenta domestica are efecte distrugatoare in toate planurile vietii si pentru toti membri familiei. La nivel fizic victimele abuzurilor pot prezenta rani, leziuni, fracture, e de auz sau tulburari de alimentatie. In plan social acestea pot manifesta dificultati de concentrare, izolare, minciuna.

Victimele violentei domestice pot dezvolta modele comportamentale de tipul sindromului Stockholm ce consta in identificarea cu agresorul si distorsionarea perceptive victimei dezvoltarea atasamentului traumatic fata de agresor.

Violenta domestica afecteaza intr-o mare masura si copiii ce traiesc intr-un astfel de mediu. Copiii care traiesc intr-o familie violenta ajung sa dezvolte acelasi tip de comportamente, ei invata ca aceasta este o metoda de a controla oamenii si de a-ti impune respectul. Copii anteprescolari prezinta imbolnaviri frecvente, timiditate si stima de sine scazuta iar la varsta prescolara acestia se invinovatesc pentru violenta din cadrul familiei. Scolarii ce provin din familii violente au dificultati scolare si pot dezvolta puternice depresii ce se pot transforma in delincventa la varsta adolescentei. Astfel este important sa punem stop acestor abuzuri si sa cerem ajutor, astfel incat sa le putem oferi macar copiilor sansa la o viata sanatoasa!

Psiholog Ioana Druiu

Cabinet psihologic PsyEvolution

www.psyevolution.ro

Odata cu schimbarea anotimpului apar schimbari si la nivelul organismului uman datorita dereglarii ceasului biologic. De exemplu odata cu schimbarea fusului orar apar diferite dereglari fizice si emotionale, la trecerea la ora de iarna nivelul melatoninei din organism, substanta  implicata in regularea ritmului circadian si care influenteaza declansarea somnului, creste producand o stare de somnolenta mai accentuata iar nivelul serotoninei, neurotransmitator ce influenteaza starea afectiva scade accentuand starea de tristete. Multe din schimbarile organismului ce intervin odata cu schimbarea anotimpului se datoreaza diferentelor ce tin de lumina solara si temperatura.

Tulburarea afectiva sezoniera cunoscuta si ca depresia sezoniera este o tulburare influentata de aceste schimbari si in care oamenii experimenteaza simptome depresive odata cu schimbarea anotimpului, existand tulburare afectiva sezoniera de iarna, vara, toamna  sau primavara. Persoanele care manifesta tulburarea afectiva de toamna sau iarna experimenteaza simptome ca dificultati de trezire, senzatie de rau in cursul diminetii, lipsa de energie. Iarna avem tendinta sa consumam alimente nesanatoase in cantitati mari fapt ce duce la cresterea in greutate, acest lucru putand accentua starea depresiva, la fel ca si lipsa activitatilor sociale, izolarea si retragerea in munca si activitati casnice. Persoanele care experimenteaza primavera sau vara depresii prezinta insomnie, anxietate, iritabilitate, scaderea apetitului, scadere ponderala, izolare sociala. Astfel tulburarea afectiva sezoniera nu este depresie insa daca nu este gestionata intr-un mod sanatos se poate agrava ajungandu-se la depresie sau tulburare bipolara, cei care sufera de tulburare afectiva sezoniera manifestand episoade depresive intr-o anumita perioada a anului si stare de remisie in celelalte anotimpuri. In mod normal organismal uman se adapteaza in decurs de cateva zile la schimbarile de lumina, caldura si fus orar insa daca aceste simptome se prelungesc se recomanda vizita la un psiholog de specialitate.

Pentru a preveni aceasta tulburare este importanta o alimentatie sanatoasa bazata pe fructe, legume, alimete bogate in omega 3 si vitaminele B6 si B12 ce au efecte benefice asupra starii emotionale dar si uleiuri vegetale si seminte ce contribuie la protejarea si buna functionare a creierului. Alaturi de o alimentatie sanatoasa este importanta si activitea fizica, activitatea sociala dar si sa ne rezervam timp pentru noi insine pentru a face lucruri care ne fac placere, pentru a avea grija de corpul, mintea si sufletul nostru.

Psiholog Ioana Druiu

Cabinet psihologic PsyEvolution

www.psyevolution.ro


Adolescenta este o perioada de tranzitie dintre copilarie si viata adulta si este insotita de importante transformari atat la nivel fizic cat si la nivel psihologic. Adolescenta este o perioada de sensibilitate maxima fiind perioada de formare a identitatii, moralitatii, autonomiei, perioada ce pune bazele unei vieti adulte mai mult sau mai putin echilibrate. In perioada adolescentei se pun bazele vietii adulte realizandu-se o reorganizare emotionala si conturandu-se dezvoltarea emotionala si cognitiva a adolescentului. Adolescenta este astfel o perioada dificila si plina de stres doarece indivizii trebuie sa faca fata multor solicitari. Insa ce implicatii are acest stres in viataadolescentului?

O importanta cercetare asupra stesului din perioada adolescentei, condusa de UCLA,  a fost publicata in 2009 in revista “Psychosomatic Medicine”. Studiul a fost efectuat pe 69 de adolescenti cu varsta de 17 ani, de origine latino-americana si europeana. Participantii au completat un raport timp de 14 zile consecutive, raportand orice interactiune interpersonala negativa cu familia, prietenii sau profesorii. Cercetatorii au descoperit ca stresul cotidian este asociat cu niveluri ridicate ale nivelului de proteina C (CRP) depistat in probele de sange efectuate opt luni mai tarziu. Proteina de tip C este un indicator al inflamatiilor associate mai tarziu cu bolile cardiovasculare. Cercetatorii explica faptul ca factorii comuni de stres cum ar fi certurile cu familia sau prietenii in timpul adolescentei sunt printre cei mai puternici predictori ai stresului psihologic.

Andrew Fuligni a comentat spunand ca aceste descoperiri sunt in concordanta cu dovezile ce indica legatura dintre stres si inflamatie, ceea ce determina riscul pentru dezvoltarea ulterioara a bolilor cardiovasculare. Andrew Fuligni a concluzionat spunand ca desi acest tip de stresor poate aparea cu o frecventa redusa, certurile si stresul in perioada adolescentei pot avea un impact important pentru sanatatea fizica a acestor persoane atunci cand ajung la maturitate.

Adolescentii sunt astfel asemenea unor globuri de cristal pe care orice atingere le poate fisura in interior iar aceste fisuri por aparea la suprafata mult mai tarziu, atunci cand deja interiorul este distrus. Este important astfel sa ne ajutam copii, fratii sau prietenii ajunsi la perioada adolescentei sa faca fata solicitarilor si sa isi puna bazele unei vieti adulte sanatoase atat din punct de vedere fizic cat si emotional sau psihic, sa ii indrumam catre un psiholog care sa le ofere programe de consiliere, suport sau dezvoltare personala.


Jocul este principala forma prin care copii se exprima si acumuleaza cunostinte. Jocul antreneaza toate laturile necesare dezvoltarii, facilitand dezvoltarea sociala, emotionala, cognitva, creativa si motrica, dezvoltand astfel imaginatia, atentia, gandirea, limbajul si abilitatile fizice si dezvolta relatiile inter-personale. Prin joc copilul experimenteaza situatii si roluri, acumuleaza conduite si aptitudini putand dezvolta toate abilitatile necesare Pentru o buna adaptare la lumea inconjuratoare cum ar fi abilitatea de cooperare, empatia, exprimarea si gestionarea emotiilor, abilitatea de a rezolva probleme, de a-si contrui propriul Eu. Jocul stimuleaza structurile neuronale ale creierului si este critic in dezvoltarea normala si sanatoasa a copilului

Terapia prin joc, utilizata deseori in cabinet psihologic de consigliere Pentru copii, foloseste tocmai jocul ca si canal de comunicare si relationare cu copiii, acestia jucandu-se intr-un mediu securizant si sustinator, utilizand limitele ca si repere de ghidare si libertatea ca si potential de exprimare creativa. Dezvoltarea personala utilizeaza elemente ale terapiei prin joc in vederea descoperirii, deblocarii si dezvoltarii resurselor interioare ale copiilor. Copilul petrece astfel timp de calitate si utilizeaza relatia cu psihologul si mediul terapeutic ca parghie de dezvoltare. Terapeutul sau coordonatorul isi pune in joc propriile strategii, tehnici si resurse in beneficiul copilului, adaptand jocul, ghidandu-l sau landu-l liber in functie de obiectivele de lucru. Terapia prin joc este benefica atat copiilor cu o dezvoltare tipica cat si celor cu o dezvoltare atipica (dizabilitati fizice sau psihice) avand insa obiective diferite. De-a lungul timpului s-a demonstrat eficienta ludoterapiei in “tratarea” traumelor, abuzului, doliului. De asemenea terapia prin joc are efecte importante in diminuarea comportamentului agresiv sau opozitionist, a anxietatii si temerilor dar si in dezvoltarea increderii in propriile forte. Si nu in ultimul rand jocul este o sursa de placere, distractie si bucurie si il implica pe copil in procesul schimbarii prin explorare si experimentare.

 

Dezvoltarea sociala si emotionala a copiilor este influentata de emotiile, temperamentul si relatiile de atasament pe care le formeaza inca de timpuriu dar si de o serie de factori externi, de evenimentele de viata care pot fi extrem de dureroase pentru copil. Aceste evenimente traumatizante creaza un puternic stres pentru copil, care il poate insoti si il poate afecta pe parcursul intregii vieti, avand in vedere ca experientele copilariei stau la baza dezvoltarii sociale, emotionale dar si cognitive. Astfel multe dintre depresiile, toxicomaniile si cazurile de infractionalitate ale adultilor isi au originea in traumele copilariei.

Citeste mai mult

Toti parintii isi doresc sa ofere copiilor lor o educatie cat mai buna, insa nu toti stim cum sa facem acest lucru sau ce efecte poate avea in plan social si emotional, pentru copilul nostru un anumit stil de parenting.

Stilul parental sau stilul de parenting se refera la ansamblul comportamentelor si emotiilor pe care parintii le au fata de copiii lor si la modul in care parintele abordeaza relatia cu copilul sau. Stilurile parentale sunt definite in functie de doua elemente principale si anume gradul de caldura emotionala adica capacitatea parintelui de a fi apropiat afectiv de copil, de a fi atent la nevoile si emotiile sale si gradul de control exercitat asupra copilului prin stabilirea si respectarea regulilor, setarea limitelor. Aceste doua elemente determina 4 stiluri parentale principale.

 

Citeste mai mult

Atunci cand devenim mame simtim o fericire imensa dar si o teama extrem de puternica de a nu gresi de a nu face rau, ne este teama ca nu vom reusi sa fim niste mamici destul de bune pentru copiii nostri.

Exista foarte multe informatii in ceea ce priveste dezvoltarea fizica a nou-nascutilor si a copiilor mici si multi parinti se concentreaza foarte mult asupra acestui aspect, incercand sa respecte regulile si recomandarile cat mai strict, astfel incat ajung sa neglijeze dezvoltarea psihica si emotionala a copilului. Acestea din urma incep inca din perioada intrauterina, printr-o relatie de atasament cu mama si stimularea din partea acesteia, astfel  incat inca din primele clipe de viata se recomanda un contact fizic apropiat cu aceasta de tipul piele pe piele, ce ajuta la securizarea nou-nascutului, intarirea atasamentului dar si la reorganizarea si reasezarea relatiei mama-copil. 

Citeste mai mult

Page 1 of 2

Monthly Newsletter

Keep up to date on the latest from our network:

Connect with us

BT Twitter Feeds